Cine vizitează Moldova descoperă o țară care încă păstrează un aer misterios. Între dealurile line și satele liniștite se află urmele unei istorii zbuciumate care a modelat acest mic colț al Europei până în prezent. Moldova nu a fost niciodată un mare imperiu, dar tocmai datorită poziției sale – la intersecția dintre Est și Vest – a fost timp de secole scena războaielor, dominațiilor și amestecului cultural.
Cu mult înainte ca numele „Moldova” să existe, acest teritoriu era locuit de daci, un popor antic care a fost ulterior integrat în Imperiul Roman. Din acea perioadă datează primele urme de civilizație: fortărețe, așezări și rute comerciale.
Abia în secolul al XIV-lea Moldova capătă o identitate proprie, odată cu formarea Principatului Moldovei. Acest principat se întindea pe un teritoriu mult mai mare decât statul actual și a jucat un rol important în apărarea Europei împotriva invaziilor din est.
Cel mai cunoscut conducător al acelei perioade este, fără îndoială, Ștefan cel Mare, care a domnit între 1457 și 1504. El este cunoscut pentru luptele purtate împotriva Imperiului Otoman și pentru faptul că a reușit să apere Moldova, în ciuda dimensiunii sale reduse, de nenumărate ori. În timpul domniei sale au fost construite zeci de biserici și mănăstiri, dintre care multe s-au păstrat până astăzi.
Astăzi, Ștefan cel Mare este încă venerat în Moldova ca erou național. În Chișinău se află o statuie impunătoare a sa, iar în multe sate străzi și piețe îi poartă numele.
După moartea lui Ștefan cel Mare, Moldova a fost prinsă în luptele de putere ale marilor imperii. Imperiul Otoman a impus plata tributului, în timp ce Uniunea Polono-Lituaniană și, mai târziu, Imperiul Rus și-au extins influența. Moldova a devenit astfel o piesă pe tabla de șah a istoriei: niciodată complet independentă, mereu echilibrându-se între vecini puternici.
În secolul al XIX-lea, Moldova a fost din nou reorganizată. Partea estică a principatului, cunoscută sub numele de Basarabia, a fost anexată de Imperiul Rus în 1812. Partea vestică a fost integrată ulterior în România de astăzi.
Sub administrație rusă, multe lucruri s-au schimbat. Au apărut orașe noi, Biserica Ortodoxă a căpătat un rol important, iar limba și cultura rusă au câștigat teren. Cu toate acestea, populația a continuat să păstreze limba și tradițiile românești, lucru vizibil și în prezent.
După Primul Război Mondial, Basarabia s-a unit cu România, însă în 1940 Uniunea Sovietică, sub conducerea lui Stalin, a revendicat din nou teritoriul. Moldova a fost unită cu o fâșie de pământ de-a lungul Nistrului, formând astfel Republica Sovietică Socialistă Moldovenească – una dintre cele mai mici republici ale URSS.
Al Doilea Război Mondial a adus distrugeri masive. Moldova a fost ocupată de Germania nazistă, apoi recucerită de Armata Roșie. Perioada sovietică a lăsat urme adânci: colectivizarea agriculturii, industrializarea, dar și represiuni și deportări ale miilor de moldoveni în Siberia.
Totuși, epoca sovietică a adus și schimbări vizibile și astăzi: orașe cu arhitectură sovietică, folosirea limbii ruse și dezvoltarea industriei grele, de exemplu în Tiraspol.
Odată cu destrămarea Uniunii Sovietice în 1991, Moldova și-a declarat independența. Noua republică s-a confruntat însă imediat cu tensiuni interne. În regiunea Transnistria, unde trăiesc mulți ruși și ucraineni, a existat opoziție față de influența românească tot mai puternică.
Acest lucru a dus în 1992 la un război scurt, dar intens. De atunci, Transnistria funcționează ca un stat de facto independent, cu propria armată, monedă și steag, deși nu este recunoscut internațional. Conflictul a rămas „înghețat”, dar a influențat puternic Moldova din punct de vedere politic și economic.
De la obținerea independenței, Moldova oscilează între Est și Vest. Pe de o parte, există legături culturale și istorice puternice cu România și Uniunea Europeană; pe de altă parte, influența Rusiei rămâne semnificativă, mai ales în domeniul energetic și politic.
Din punct de vedere economic, Moldova se confruntă cu dificultăți și este unul dintre cele mai sărace state din Europa. Totuși, țara se dezvoltă treptat, în parte datorită industriei viticole în creștere și turismului. Pentru călători, acest lucru înseamnă că Moldova a rămas autentică și neatinsă de turismul de masă.
Istoria este prezentă peste tot: în mănăstirile construite de Ștefan cel Mare, în monumentele sovietice din Tiraspol, în piețele unde româna și rusa se aud una lângă alta și în ospitalitatea oamenilor care au trecut prin secole de dominații schimbătoare.
Istoria Moldovei este povestea unei țări aflate la răscruce: niciodată o mare putere, mereu influențată de vecini, dar cu o identitate proprie care a rezistat în timp. De la principatul medieval, prin secole de dominație rusă și sovietică, până la o republică tânără care încă își caută locul în Europa – Moldova este o țară unde istoria este palpabilă.
Pentru călători, acest lucru înseamnă că fiecare biserică, fiecare mănăstire și fiecare bulevard spune o poveste. O poveste despre luptă, credință și schimbare – dar și despre reziliență.
Always up to date
